Baza legală pentru software folosite în UE
Conform hotărârii Curții Europene de Justiție (Curia) din data de 3 iulie 2012 (C-128/11), vânzarea de software este permisă fără transportul fizic al suportului de date (CD / DVD / Pendrive). Cheile de licență pot fi transferate electronic, iar vânzarea acestor licențe software neutilizate și reatribuirea licențelor folosite, indiferent dacă este pe disc / este COA / sau cheie electronică de licență. Producătorul de software nu aredreptul sa împiedice revânzarea licențelor sale și utilizarea continuă a programelor sale, inclusiv versiunile OEM, Retail și Volume sau „ESD” descărcate de pe Internet.
Licențele de copyright a producătorului de software este finalizata atunci când vinde sau distribuie softwarul pentru prima dată . Vânzarea licențelor de volum, comerciale, OEM și liberul schimb de licențe electronice sunt permise în Uniunea Europeană (CEE). (C-128/11, ECLI: UE: C: 2012: 407, UE 2001/29 / CE, 28, 2009/24 / CE)
Din articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2009/24 rezultă că, în absența unei clauze contractuale specifice, reproducerea unui program de computer nu necesită permisiunea creatorului programului dacă o astfel de reproducere este necesară pentru reinstalarea programului de presupunand ca acesta a fost folosit corespunzator.
Întrucât titularul drepturilor de autor nu poate obiecta la revânzarea unei copii a unui program de calculator pentru care dreptul respectiv a fost epuizat în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2009/24, trebuie să se considere că al doilea cumpărător al acestei copii și orice dobânditor ulterior este „dobânditorul legal” al specimenului în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2009/24.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene
94/12. s. DESCHIDEREA COMUNICAT DE PRESĂ.
Luxemburg, 3 iulie 2012 (Curia.europa.eu-Susra oficiala)
„În hotărârea sa de astăzi, Curtea afirmă că principiul epuizării dreptului de distribuție se aplică nu numai dacă titularul dreptului distribuie copii ale programului său pe un suport material, precum un CD sau DVD ROM sau dacă îl distribuie de pe site-ul său de pe internet prin descărcare. "
În cazul în care un titular al drepturilor de autor pune la dispoziția cumpărătorului său o copie a unui program de computer, indiferent dacă este tangibil sau intangibil și acordă în același timp cumpărătorului dreptul de a utiliza acea copie pe o perioadă nedeterminată prin încheierea unui contract de licență contra cost, titularul dreptului poate vinde copia respectivă iar o astfel de tranzacție implică un transfer de proprietate asupra copiei.
Atunci se poate vorbi despre softwar folosit sau reciclat (mâna a doua) atunci când drepturile de licență ale utilizatorului pentru software provin de la un utilizator final anterior și nu sunt distribuite direct prin canalele comerciale ale producătorului sau ale distribuitorului acestuia.
Software-ul „second hand” sau „re-marketing” este revândut în mare parte ca o licență utilizată sub formă de licențe pentru lichidări corporative europene, închideri de site-uri, casare sau achiziționarea de software nou și sub formă de licențe separate de defecte, computerele demontate. În conformitate cu hotărârea Curții Supreme Europene din 3 iulie 2012 (C-128/11), furnizorii de software nu pot interzice revânzarea licențelor de software utilizate sau neutilizate, chiar dacă sunt interzise de EULA sau au fost descărcate programe de pe Internet de către utilizator.
Drepturile de autor ale producătorului de software expiră la prima vânzare (epuizare), deci este posibil să nu împiedice vânzarea și utilizarea ulterioară a acestuia după lansare. Dacă deținătorul drepturilor de autor vinde o copie a programului și acordă utilizatorului dreptul de a-l utiliza, acesta epuizează dreptul de distribuire.
Curtea Federală Germană (BGH)
Așa cum era de așteptat, la 11 decembrie 2014, Curtea Federală a Germaniei (BGH) a luat decizia daca cumpărătorul a achiziționat licențe în baza unui acord de volum preferențial care permite utilizarea mai multor copii ale software-ului, este permisă revânzarea licențelor de volum, în cazul în care copiile au devenit inutilizabile (șterse) de către cumpărătorul original sau chiar dacă licența în cauză nu a fost utilizată în prealabil.
Decizia BGH din 11 decembrie 2014:
„Revânzarea copiilor software-ului descărcat de pe site-ul proprietarului drepturilor de autor nu necesită cumpărătorului ulterior să primească suportul fizic care conține copia utilizată a programului de computer este suficient ca cumpărătorul ulterior să descarce o copie a programului de pe site-ul proprietarului drepturilor de autor. "
S-a reafirmat că clienții nu ar trebui să se teamă de producătorul de software pentru a cumpăra și reutiliza software-ul folosit. Potrivit Camerei de achiziții publice din Münster, acțiunile de interzicere sau compensare pentru utilizarea software-ului sub licențe de utilizare secundară nu mai pot fi înțelese în mod obiectiv pe baza deciziilor Curții Supreme a CEJ și a BGH. În plus, BGH a explicat că nu există dovezi ale unei pierderi financiare a producătorului de software. Licențele utilizate nu diferă de licențele noi, iar software-ul folosit nu este recunoscut de software-ul nou.
Hotărârea Curții Europene de Justiție și decizia BGH sunt definitive.
LEGISLAȚII ȘI LINII DIRECTOARE APLICABILE TRANSFERULUI
- Curtea Supremă Europeană 2012, C-128/11. decizie. (Epuizarea dreptului de distribuire, conceptul de dobânditor legal.)
- Directivele Parlamentului European 2009/24/CE și 2001/29/CE. (Cu privire la protecția juridică a programelor de calculator.)
- Regulamentul PE 910/2014/UE și 137/2016. (VI. 13.) Hotărâre a Guvernului. (Despre regulile de autentificare digitală.)
- 1/2018. (VI. 29.) Hotărâre de Guvern ITM. (Despre regulile arhivării digitale.)
DIRECTIVA 2009/24/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN SI A CONSILIULUI
„Protecția juridică a programelor de calculator - Distribuție de programe de calculator second-hand descărcate de pe internet - Directiva 2009/24/CE - Articolul 4 alineatul (2) și articolul 5 alineatul (1) - Epuizarea dreptului de distribuție - Ideea „dobânditor legal”
Pe baza motivelor de mai sus, Curtea (Marele Consiliu) a hotărât următoarele:
- 1) „Articolul 4 (2) din Directiva 2009/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind protecția juridică a programelor de calculator se interpretează în sensul că dreptul de a distribui o copie a unui programul de calculator este epuizat dacă dreptul de autor titularul dreptului - care a permis descărcarea acestei copii de pe Internet pe un suport de date, chiar și gratuit - a acordat și drepturi de utilizator asupra copiei aflate în posesia sa fără limită de timp în schimbul plata unei taxe corespunzătoare valorii economice a acestui exemplar.”
- 2) „Articolul 4 alineatul (2) și articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2009/24 se interpretează în sensul că în cazul revânzării unei licențe de utilizator – care include revânzarea unei copii a programului pentru calculator descărcat de pe site de asemenea, al titularului dreptului de autor - a cărui licență a fost acordată inițial de către titularul dreptului menționat fără limită de timp și contra plății unei remunerații corespunzătoare valorii economice a copiei menționate a operei sale primului dobânditor, celui de-al doilea dobânditor al licenței menționate, precum și toți dobânditorii ulteriori ai licenței, se pot referi la articolul 4 alineatul (2) din prezenta directivă la epuizarea dreptului de distribuție în conformitate cu alineatul (1) din prezenta directivă, prin urmare pot fi considerați dobânditori legali în sensul articolului 5. (1) din prezenta directivă, care au dreptul de reproducere conform acestei din urmă dispoziții.”
SURSE OFICIALE, INFORMATII
UE Infocuria (C-128/11.): deschidere - Hotărârea Curții
EUR-lex: deschidere - Directiva 001/29/CE
EUR-lex: deschidere - Directiva 2009/24/CE
Decizia Curții Federalet: deschidere - BGH
Hotărâre de Guvern: 910/2014/UE PE și 137/2016. (VI. 13.)
